Confettura di zucca/Dulceata de dovleac

Reteta ar putea incepe cu... povestea unui dovleac, care a crescut in gradina noastra, mare, mare, asa de vreo 10 kg. N-am reusit sa-mi conving sotul sa-l fac cu ochisori pentru Haloween, iar dupa aceea a trebuit sa-l taie in doua, jumatate a sfirsit pe mesele vecinilor, iar cu cealalta jumatate m-am procopsit eu, iar soata in fiecare zi imi tot spunea: vezi ca o sa se strice dovleacul si e pacat, fa ceva de mincare din el. Am facut gnocchi, bineinteles ca am folosit doar vreo 200 de grame, asa ca... m-am gindit sa fac dulceata, iar anul viitor sint sigura ca voi folosi tot dovleacul care va creste, acum sper sa creasca, ca e prea buna dulceata.

Reteta e foarte simpla:

* 1600 g pulpa de dovleac

* 800 g zahar

* o lamiie

Curatim dovleacul de coaja si taiem feliile cuburele mici pe care le punem intr-o oala antiaderenta, adaugam si zaharul si lasam citva timp pina vedem ca a lasat suc si s-a topit un pic zaharul. Recunosc ca eu l-am lasat mai multisor, adica era topit tot zaharul.

Spalam bine lamiia, taiem in patru doar coaja si o punem peste dovleac.

Punem vasul pe aragaz iar dupa vreo jumatate de ora scoatem cojile de lamiie si lasam in continuare dulceata, la foc mic si cu grija sa invirtim ca sa nu se lipeasca,... pina ajunge la consistenta dorita.

Intre timp pregatim borcanele spalate si uscate, iar in momentul cind am inchis aragazul punem dulceata asa fierbinte in borcane, infiletam si ... gata, le punem in camara.

Nu credeam ca dulceata de dovleac poate fi atit de buna, dar e putin spun buna, e ... delicioasa.